Indira



 
AcasaPortalCalendarGalerieFAQCautareMembriInregistrareConectare

Distribuiţi | 
 

 Hinduismul

In jos 
AutorMesaj
Ella
Admin
Admin
avatar

Zodia : Leu
Mesaje : 1052
Stare de spirit : Happy

MesajSubiect: Hinduismul   18/11/2010, 19:53

Credinţa în Brahman, fiinţă absolută, impersonală, creatoare a Universului. Brahmanul este Sinele suprem. El nu poate fi definit decât enunţând ceea ce nu este (neti-neti). Brahman este mai bine descris ca realitate infinită, omniprezentă, omnipotentă, incorporală, transcedentă, conştiinţă infinită şi fericire infinită. Conform Veda, Brahman există dintotdeauna şi va exista în veci. El este în toate lucrurile dar transcende toate lucrurile, el este sursa divină a întregii Vieţi. Este absolutul divin: toţi zeii religiei hinduse nu sunt decât faţete şi încarnări ale lui Brahman.
Acest univers este în întregime penetrat de Mine, în forma Mea nemanifestată. Toate existenţele sunt în Mine, dar eu nu sunt în ele. În acelaşi timp, nimic din ceea ce este creat nu este în Mine. Iată puterea mea supranaturală! Eu susţin toate existenţele, Eu sunt prezent peste tot, întrucât sunt chiar sursa întregii creaţii. Aşa cum în spaţiul eterat se ţine vântul puternic, suflând peste tot, astfel să ştiţi că în mine se ţin toate existenţele.
Sus In jos
http://indira.forumz.ro
roxiroxgirl
Senior
Senior
avatar

Mesaje : 2424

MesajSubiect: Re: Hinduismul   16/12/2010, 17:17

Zeul Krishna


Consoartă: Radha, Rukmini

Armă: Discul (Sudarshana Chakra)

Este o zeitate venerată în multe tradiţii hinduse dintr-o varietate de perspective şi este al 8-lea avatar al lui Vishnu. Krishna este adesea prezentat ca un copil sau tânăr băiat cu un flaut, apoi ca un tânăr prinţ care oferă sfaturi şi îndrumări. Poveştile îl prezintă din diverse perspective: un copil divin, un poznaş, un iubit model, un erou divin şi Fiinţa Supremă. Krishna este uşor de recunoscut. Deşi pielea îi este neagră sau închisă la culoare în unele reprezentări, mai ales în murtis, în alte imagini cum ar fi picturile moderne, Krishna este de obicei prezentat cu piele albastră. Este adesea prezentat ca purtând un dhoti din mătase galbenă şi o coroană din pene de păun. Apare de obicei ca un copil mic sau un tânăr într-o poză relaxată, cântând la flaut. În această formă, el stă de obicei cu un picior îndoit în faţa celuilalt şi cu flautul la gură, acompaniat de vaci, simbol al poziţiei sale de divin păstor, Govinda sau cu gopis (lăptăresele).

Scena de pe câmpul de luptă Kurukshetra, mai ales unde se adresează lui Arjuna în Bhagavad Gita, este un alt subiect comun pentru reprezetare. În aceste reliefări, el apare ca bărbat cu caracteristici tipic divine cum ar fi cu multe braţe şi capete, semnificând putere şi cu atributele lui Vishnu, precum chakra sau în forma sa cu două braţe de conducător al unui car de luptă. Adesea, Krishna este prezentat ca şi consort al Radhei. Krishna mai este prezetat şi venerat ca şi copil mic (Bala Krishna), mergând de-a buşilea sau dansând, adesea ţinând unt în mână.

Janmashtami

Janmashtami se poate observa la Ashtami tithi, a 8-a zi a jumătăţii întunecate sau Krishna Paksha a lunii lui Shraavana în calendarul hindus. Festivalul are întotdeauna loc în perioada mijlocului lui august până la mijlocul lui septembrie în calendatul gregorian. În 2009, de exemplu, festivalul a avut loc pe data de 14 august.

Rasa lila sau punerea în scenă a vieţii lui Krishna este un eveniment special în regiunile Mathura şi Vrindavan. În timp ce Rasa Lila recrează aspectele amoroase ale tinereţii lui Krishna, Govinda Pathaks sau Dahi Handi celebrează latura jucăuşă şi poznaşă a zeului, ocazie cu care echipe de tineri formează piramide umane pentru a ajunge la un vas agăţat la înalţime plin cu unt şi pentru a-l sparge.



Radha

Consort: Krishna

Radha, denumită şi Radhika, este prietena din copilărie şi iubita lui Krishna care apare mai mereu alături de acesta. Relaţia Radhei cu Krishna este declarată de adepţii înfocaţi ca simbol al adevărului absolut. Radha este una dintre cele mai importante reîncarnări ale zeiţei Lakshmi.
Sus In jos
roxiroxgirl
Senior
Senior
avatar

Mesaje : 2424

MesajSubiect: Re: Hinduismul   16/12/2010, 17:18

Zeul Rama

Armă: Arcul

Rama este al şaptelea avatar al lui Vishnu. El este soţul Sitei, pe care hinduşii o consideră avatarul lui Lakshmi, întruchiparea feminităţii perfecte. Rama este cel mai bine cunoscut ca personaj central în epopeea indiană Ramayana.

Rama Navami

Rama Navami, cunoscută şi sub denumirea de Sri Rama Navami, este un festival hindus prin care se celebrează naşterea Lordului Rama, a regelui Dasharatha şi reginei Kausalya a Ayodhya. Festivalul are loc în Shukla Paksha de Navami, a 9-a zi a lunii Chaitra în calendarul hindus, marcând astfel sfârşitul celei de a 9-a zi a festivalului Chaitra-Navratri. Se desfăşoară de obicei în perioada martie-aprilie.

Zeita Sita

Consort: Rama

Ea este adulată ca standard al imaginii soţiei şi virtuţilor feminine pentru toate femeile hinduse. Sita este un avatār al zeiţei Lakshmi.
Sus In jos
roxiroxgirl
Senior
Senior
avatar

Mesaje : 2424

MesajSubiect: Re: Hinduismul   16/12/2010, 17:18

Zeul Veruna

Veruna este unul dintre cei mai importanti zei ai Indiei. Reprezinta cerul si paradisul. Domneste asupra lumii, a zeilor si a oamenilor ca un suveran si magician. Este in acelasi timp si zeul noptii si al oceanelor, pescarii se tem de furia zeului Veruna care cauzeaza involburarea apelor.

El cuprinde ocupatiile tuturor, citeste cele mai secrete ganduri si supravegheaza toate activitatile. Toata aceasta suveranitate asupra lumii, Varuna o imparte impreuna cu Mithra care reprezint garantul intelegerilor, ei fiind cuplul de conducatori. Cei doi stapani sunt total diferiti unul de altul, dar in acelasi timp sunt complementari, reusind sa asigure o foarte buna stapanire asupra lumii. Mithra reprezinta bunavointa, aspectul favorabil al oamenilor. Aflat la polul opus, Varuna simbolizeaza rigiditatea, forta care se impune. Este coleric, violent si rau, provoaca cutremure de pamant si trimite boli. El produce raul si il trimite in lume.
Dar daca produce raul, il poate si anihila, avand si o parte buna. Varuna poseda toate remediile si toate binefracerile, daruind pacea si prosperitatea, acordand iertarea si sanatatea.
Inca din secolul al XVIII-lea s-au pastrat multe picturi si statui care il simbolizeaza pe acest zeu. Una dintre acestea marturii o reprezinta guasa pe hartie a scolii indiene care il prezinta pe Varuna plin de felurite podoabe, tinand in mana o coarda, el fiind stapanul nodurilor, cel care leaga si desleaga. Este aflat calare si o testoasa mare, acesta fiind animalul sau preferat, animal care implica stabilitate si baze solide. Culoarea pielii sale este una foarte inchisa.
Negrul este culoarea sa, din acest motiv oferindu-i-se boabe de orz negru sau animale negre ca si ofrande. Domeniul sau il reprezinta noaptea si stelele. Rolul sau de stapan al cerului este acela de a vedea absolut tot ceea ce se petrece, de a observa faptele bune, dar mai ales faradelegile pe care le pedepseste in cel mai aspru mod cu putinta. Poate fi observator a tot ce se intampla datorita faptului ca ochii sai sunt stelele.
Insa asa cum stie sa pedepseasca orice incalcare a ordinii ritualice sau morale, tot asa stie sa fie si un zeu foarte bun. Este inzestrat cu multe puteri miraculoase, magice, cu ajutorul carora vindeca toate suferintele trupului si sufletului supusilor sai.
Varuna este cel care a conferit limitele Cerului si Pamantului, cel care a asezat aerul deasupra copacilor, a cizelat piscurile muntilor, a dat laptele vacilor, inteligenta inimilor, focul in ape, Soarele in Cer si cel care a pus Soma pe munte. El trimite ploaia si face ca apele sa se scurga in rauri. Fecunditatea si fertilitatea sunt responsabilitatile sale
Sus In jos
roxiroxgirl
Senior
Senior
avatar

Mesaje : 2424

MesajSubiect: Re: Hinduismul   16/12/2010, 17:19

Zeul Vishnu

Consoartă: Lakshmi

Mijloc de deplasare: Garuda

El este Zeul Suprem, văzut ca fiind unul dintre cei cinci zei principali. Unii îl declară Paramatma (sufletul suprem) şi Parameshwara (Zeul suprem). Aceste caracteristici îl descriu ca fiind esenţa atotpătrunzătoare a tuturor fiinţelor, stăpânul peste — şi dincolo de — trecut, prezent şi viitor, creatorul şi distrugătorul tuturor celor ce există, cel care menţine, susţine şi guvernează universul, creează şi dezvoltă toate elementele din interior. Este descris ca având culoarea divină a norilor (albastru închis), cu patru braţe, ţinând în mână un lotus, un sceptru, o scoică şi o chakra (roată). Vishnu este venerat fie direct fie sub forma celor 10 avatar-uri, cum ar fi Rama sau Krishna.

Reprezentare

Vishnu este realitatea ultimă omniprezentă, fără formă. Cu toate acestea, reprezentarea sa este strictă, fie ea în imagini, tablouri sau statui:

Forma masculină cu patru braţe: cele patru braţe indică natura sa atotputernică şi atotpătrunzătoare. Existenţa sa fizică este reprezentată de cele două braţe din faţă, în timp ce celelalte două reprezintă prezenţa sa în lumea spirituală.

Pielea de culoare albastră trebuie să fie de culoarea norilor nou formaţi: albastrul indică natura sa atotpătrunzătoare, albastru fiind spaţiul infinit şi oceanul nemărginit pe care el stă.

Semnul picioarelor înţeleptului Bhrigu’s pe piept; pe piept apare de asemenea semnul srivatsa, simbolizând-o pe soţia Lakshmi.

Bijuteria de bun augur “Kaustubha” în jurul gâtului şi o ghirlandă de flori (vanamaalaa). În această bijuterie pe pieptul său e locul unde rezidă Lakshmi.

O coroană: aceasta simbolizează autoritatea sa supremă. Coroana este uneori înfăţişată ca având o pană de păun (avatar-ul Krishna).

Doi cercei: cerceii reprezintă opoziţii inerente în creaţie — cunoaştere şi ignoranţă; fericire şi tristeţe; plăcere şi durere.

Ananta: şarpele infinit şi nemuritor.

Vishnu trebuie întotdeauna reprezentat având cele patru atribute asociate cu el:

O scoică sau Shankha, numită “Panchajanya”, ţinută de mâna superioară stângă, ce simbolizează puterea de a creea şi menţine universul. Reprezintă cele 5 elemente primordiale: foc, aer, pământ, cer şi spaţiu. Se referă de asemenea şi la cele 5 sufluri sau Pranas care există în corp şi minte. Scoica arată că Vishnu este sunetul primordial divin al creaţiei şi menţinerii universale.
Chakra, o armă ascuţită ce se învârte rapid, asemănătoare unui disc, numită “Sudarshana” (Viziune Superioară), ţinută de mână superioară dreaptă, se referă la mintea purificată şi spiritualizată. Chakra reprezintă distrugerea ego-ului odată cu trezirea şi realizarea naturii şi divinităţii originale ale sufletului, arderea ignoranţei şi iluziei spirituale şi deprinderea viziunii spirituale superioare şi a capacităţii de a-l cunoaşte pe Dumnezeu.

Sceptrul sau Gada, numit “Kaumodaki”, ţinut de mâna inferioară stângă, simbolizează că forţa divină a lui Vishnu este sursa tuturor puterilor spirituale, mentale şi fizice. Simbolizează de asemenea puterea lui Vishnu de a distruge tendinţele materialiste şi demonice numite anarthas; dinăuntrul conştiinţei persoanei care l-ar putea împiedica să ajungă la Dumnezeu. Sceptrul lui Vishnu este puterea divină lăuntrică menită să ne purifice spiritual şi să ne ridice din robia materialismului.

Floarea de lotus sau Padma, ţinută în mâna inferioară dreaptă, reprezintă eliberare spirituală, perfecţiune divină, puritate şi revelarea lăuntrică a conştiinţei spirituale. Lotusul deschizându-şi petalele în lumina soarelui indică expansiunea şi trezirea conştiinţei noastre adormite, originale şi spirituale întru lumina lui Dumnezeu. Lotusul din mâna sa simbolizează că Dumnezeu este forţa şi sursa din care sufletul universal şi individual se naşte. Reprezintă de asemenea adevărul divin sau Satya, creatorul regulilor de conduită sau Dharma şi cunoaşterea divină vedică sau jnana. Accentuează ideea că Vishnu este întruchiparea perfecţiunii spirituale şi a purităţii.

În general, Vishnu este reprezentat în următoarele trei moduri:
Stând drept pe un lotus, adesea cu Lakshmi, soţia sa, lângă el pe un piedestal asemănător;
Odihnindu-se pe Shesha Naga, şarpele cu o mie de capete cu soţia sa Lakshmi, aşezată la picioarele sale; ansamblul se odihneşte la rândul său pe “Kshira Sagar” (oceanul de lapte).
Încălecat pe spatele vulturului său, Garuda. Bătaia aripilor simbolizează puterea adevărului divin al cunoaşterii vedice. Vulturul reprezintă sufletul. Garuda purtându-l pe Vishnu simbolizează sufletul sau jiva atma, ducând cu el super sufletul sau Paramatma.


Zeita Lakshmi

Consort: Vishnu

Mijloc de deplasare: Elefant

Lakshmi este zeiţa hindusă a bogăţiei, prosperităţii (materiale şi spirituale), a luminii, cunoaşterii, averii, fertilităţii, generozităţii şi curajului. Este întruchiparea frumuseţii, graţiei şi şarmului. Zeiţa mai este numită şi Mahalakshmi sau Shri deoarece este înzestrată cu şase calităţi divine şi de bun augur sau Gunas şi de asemenea pentru că ea este sursa forţei până şi pentru zeul Narayana. Este soţia lui Vishnu şi este căsătorită cu Rama (în încarnarea ei ca Sita) şi cu Krishna (ca şi Radha şi mai apoi Rukmini).

Unele dintre formele pămqntene de bogăţie care sunt patronate de zeiţă: Faimă; Cunoaştere; Curaj şi forţă; Victorie; Copii buni; Vitejie; Aur, pietre preţioase şi alte lucruri de valoare; Grâne din abundenţă; Fericire; Beatitudine; Inteligenţă; Frumuseţe; Ţeluri înalte, gândire superioară şi meditaţie intensă; Moralitate şi etică; Sănătate; Viaţă lungă.

Lakshmi este descrisă ca cea care acordă monedele prosperităţii şi este flancată de elefanţi care semnifică statutul ei regal. Cu toate acestea, în unele texte, ea are o bufniţă ca şi mijloc de deplasare. Expresia ei este întotdeauna calmă şi iubitoare. Lotusul simbolizează creşterea fertilă a vieţii organice, aşa cum lumea continuă să renască dintr-un lotus ce creşte din buricul lui Vishnu.

Lakshmi este venerată zilnic, dar o atenţie specială este acordată lunii octombrie. Ceremoniile de venerare includ oameni oferind mâncare şi dulciuri, slăvind cele 108 nume ale zeiţei, repetând rugăciuni şi cântând imnuri devoţionale.
Sus In jos
roxiroxgirl
Senior
Senior
avatar

Mesaje : 2424

MesajSubiect: Re: Hinduismul   16/12/2010, 17:38

Zeul Brahma

Cel dintai zeu al triadei hinduse, considerat un creator, Brahma este stapanul cerului, al orizontului, aflandu-se deasupra oricarui cult si dincolo de orice venerare. Este printre cei mai importanti zei ai Indiei. Brahma s-a nascut din el insusi, uneori spunandu-se ca este nenascut. El a iesit din oul originar al lumii sau din ape.
Cand Brahma a fecundat creatia, s-au nascut cele patru clase de fiinte: zeii, animalele, oamenii si fiintele neinsufletite. Brahma domneste cu maretie intr-un cer propriu lui, un paradis in care toate creaturile spera sa ajunga.
Impreuna cu Visnu, pastratorul si zeul spatiului si Siva, distrugatorul si stapanul tenebrelor, formeaza triada hindusa- Trimurti.
Atunci can d se apropie momentul indicat, Brahma simte ca momentul initierii creatiei lumii e
ste ideal. Pentru realizarea marii sale creatii a lumii, a oamneilor si a zeilor, Brahma se imparte in doua, formand un cuplu. Asa vine pe lume Sarasvati. Ea este energia
feminina necesare fertilitatii lui Brahma, fiind insa totodata fiica sa.
Brahma se indragosteste imediat de Sarasvati. Pentru a-si arata respectul fata de tatal sau, aceasta se roteste mereu in jurul lui. Fiindca doreste s-o urmareasca din priviri, lui Brahma ii cresc inca trei capete, toate absorbite de dorinta pe care i-o inspira Sarasvati. Acestuia ii mai cresc patru brate.
Brahma este impartial, stabileste legile si pedepsele, creeaza moartea si este responsabil de distrugerea lumii. Nu este un zeu al indurarii si al darurilor gratuite, din partea sa neputandu-se astepta la favoruri. In consecinta, ii sunt adresate rareori rugaciuni si putine temple ii sunt consacrate.
Exista numeroase forme ale venerarii marelui zeu, printre acestea numarandu-se numeroase temple, sculpturi, picturi si scrieri. Printre aceste scrieri se afla celebrele Vede in care se afla urmatorul fragment numit Legea lui Manu care vorbeste despre Brahma: Aceasta lume era in intuneric, de nerecunoscut, fara nimic distinct, inaccesibila ratiunii si perceptiei, cazuta parca pe deplin in somn. Atunci augusta fiinta exista prin ea insasi, cea care nu era dezvoltata, dezvoltand acest univers sub forma marilor elemente si desfasurandu-si energia, a aparut pentru a risipi tenebrele. Aceasta fiinta pe care doar spiritul o poate percepe, subtila, fara parti distincte, eterna, inchizand in sine toate creaturile, incomprehensibila, a aparut spontan. Dorind sa extraga din trupul sau diversele creaturi, a produs mai intai, prin gandire, apele si in ele si-a depus samanta. Aceasta samanta a devenit un ou de aur, la fel de stralucitor ca soarele, in care s-a nascut pe sine insusi sub forma lui Brahma, parintele originar al tuturor lumilor.
Zeul Yama

Dintre toate tarile lumii, India reprezinta una din tarile unde religia de afla la cel mai inalt nivel, credinta si ritualurile de venerare a zeilor fiind respectate cu strictete, dar si cu cea mai mare dragoste. Pleiada zeilor indieni este una foarte vasta si diversificata.
Printre cei mai importanti zei ai mitologiei Indiei se numara: zeii suverani Mithra, garantul intelegerilor si Varuna organizatorul lumii, combatantii Indra care reprezinta exuberanta vietii si Rudra = distrugatorul, zeii fecunditatii precum Aditi care este considerata mama zeilor, Agni = focul, Purusa = stapanul nemuriri, Sarasvati = fluviul sacru, Visnu = stapanul spatiului si Yama.
Conform mitologiei indienilor, Yama este regele mortilor. Yama este cel dintai om, cel dintai muritor. Originile
sale sunt pe cat se poate de divine, avandu-l ca tata pe Vivasvant, Soarele. Zeul nu este numit numai Yama, el purtand mai multe denumiri in functie de regiunea in care este venerat. Astfel, este numit Ymir in Europa de Nord si Yima sau Manu in Iran.
Yama are si o sora, Yami, cu care s-a unit pentru a crea omenirea, fiind considerati cuplul creator. In India, in a cincizecea zi a Sarabatorii Lampilor, fetele isi invita fratii la masa, le pregatesc o baie calda si ii venereaza. Acesta este modul in care este comemorat primul cuplu uman.
Inainte de a devenei o zeitate in marea pleiada a zeilor indieni, Yama a fost de natura umana. Nu numai ca a avut natura umana, dar Yama a fost si cel dintai om, cel dintai care a cunoscut moartea, devenind prin urmare liderul celor raposati. El insusi sau unul dintre servitorii sai, vine pentru a-i lua pe cei care si-au terminat firul vietii. Nimic nu trebuie sa-l distraga de la aceasta sarcina. Si totusi, intr-o zi este absorbit de indeplinirea ritualurilor sacrificale si uita sa mai ia vreun muritor. Astfel omenirea se inmulteste peste masura, oamenii ajungand sa-i concureaza pe zei. Situatia revine la normal dupa incheierea ritualurilor respective.
Adorarea acestui zeu comporta mai multe forme, de-a lungul a sute de ani acestuia fiindu-i ridicate sculpturi, pictate tablouri, dar si ridicate numeroase versuri. Printre aceste scrieri se numara celebrele opere indiene Vedele in care se regaseste urmatorul fragment inchinat zeului Yama: El, ce a strabatut distante uriase si care pentru multi a aratat drumul, fiul lui Vivasvant, adunatorul de oameni, Yama regale, cinstiti-l cu ofrande! Yama cel dintai a gasit calea, pasunea cea buna de care nu vom mai fi lipsiti! Muritorii se nasc si isi urmeaza drumul acolo unde s-au dus si strabunii nostri.
Sus In jos
roxiroxgirl
Senior
Senior
avatar

Mesaje : 2424

MesajSubiect: Re: Hinduismul   16/12/2010, 17:39

Zeul Prajapati

In credinta indiana, Prajapati detine rolul demiurgului care pune ordine in unitatea inca nemanifestata. Este considerat fiinta primordiala, stapanul tuturor fiintelor create. Este al treizeci si patrulea zeu, alaturi de cei treizeci si trei, reunindu-i si conferindu-le un caracter unitar.
Totul este cuprins de Prajapati: el este Universul, timpul si altarul sacrificiilor. El a creat ziua si noaptea, anotimpurile, viata si moartea.
Exista numeroase legende care il au pe Prajapati ca personal central. Una dintre acestea este cea care dovedeste caracterul zeului de fiinta primordiala, de cel care a pus in miscare procesul evolutiv al lumii. La inceput, conform acestor povestiri, era numai apa. Apele au inceput sa fiarba, sa clocoteasca si din ele a aparut un ou.
Din acest ou s-a nascut Prajapati, stapanul creaturilor si al posteritatii. La momentul potrivit, zeul sparge oul, insa decide sa nu il paraseasca si astfel ramane, timp de un an plutind in coaja sa. Anului respectiv corespunde perioadei in cate toate lucrurile si oamenii au luat fiinta.
Tot ceea ce a fost necesar pentru crearea
lumii a fost ca zeul sa rosteasca unele cuvinte magice. Dupa ce Prajapati spune Bhur apare Pamantul. Rosteste Bhuvar si apare aerul. Si cerul apare tot ca urmare a rostirii unui cuvant magic, acesta fiind Suvar . Din aceste 5 silabe concepe cele 5 anotimpuri.
Exista foarte multe asemanari, izbitoare chiar, intre actul creatiei in mitologia indiei şi actul creator care este propovaduit de credinta crestina. Atat Dumnezeu cat si zeul indian au faurit intrega lume intr-un anumit numar de zile, urmand numai ca apoi sa creeze fiintele umane si animalele. O alta asemanare consta in faptul ca, dupa ce au incheiat actul nasterii lumii, ambii creatori au stat un timp pentru a se odihi, fiind foarte istoviti, dar mai ales pentru a contempla actul creatiei lor.
Dupa ce zeul Prajapati isi termina creatia, se ridica in picioare, parasindu-si oul in care statuse atata timp. Prajbati s-a nascut la varsta de 1.000 de ani. Din gura sa el faureste zeii, iar acestia, abia creati iau in stapanire cerul. Din sufletul sau interior creeaza spiritele rele, Asura. Abia create, acestea iau in stapanire Pamantul, ei reprezentand tenebrele. Prajapati da apoi nastere oamenilor, cantecelor, Soarelui.
Acesta reprezinta anul, iar incheieturile sale sunt cele doua imbinari ale zilei si noptii, ale lunii pline si lunii noi si inceputul anotimpurilor. Celebrarea ritualului este echivalentul actului creator, el reunind ceea ce a fost dispersat, reface unitatea primordiala, da coerenta si structura lumii.
Prajapati mai este reprezentat in chip de Brahma, stapanul si parintele tuturor creaturilor.
Zeul Purusa

Mitologia Indiei este una dintre cele mai vechi mitologii ale lumii intregi, ea datand inca din vechile vremuri ale Preistoriei. Este plina de spiritualitatea, de diversitate, dar si de multe schimburi culturale intre comunitati sociale. Toata aceasta mitologie se bazeaza pe existenta a unui numar foarte mare de texte traditionale care s-au pastrat cu religiozitate. Unul dintre numerosii zei ai acestei mitologii este Purusa.
Purusa reprezinta stapanul nemuririi in religia indiana. Purusa simbolizeaza lumea intreaga: lumea trecutului, a prezentului si a viitorului. El este starea latenta a tot ce exista, dar este in acelasi timp indispensabil pentru energia ce se dezvolta in cadrul lumii. Conform mitologiei indiene, Purusa este fiinta primordiala.
Exista numeroase texte care au rezistat testului
timpului, care demonstreaza venerarea zeului Purusa, atestandu-l pe acesta ca principiu spiritual, ca pe acea fiinta primordiala care a determinat nasterea intregii vieti, a lumii oamenilor, dar si pe cea a zeilor. Unul dintre aceste texte este Legea lui Manu in care putem gasi urmatorul fragment:
Aceasta lume este de necunoscut. Atunci Fiinta augusta exista prin ea insasi, dezvoltand acest Univers sub forma elementelor marete si a altora. Desfasurandu-si energia, aceasta Fiinta pe care numai spiritul o poate percepe, subtila, fara parti distincte, eterna, cuprinzand in sine toate creaturile, a aparut spontan. Din trupul sau a extras toate creaturile si din el insusi a scos Spiritul, inchizand in sine fiinta si nefiinta, iar din Spirit a extras marele principiu, Sufletul.
Purusa este considerat un om gigantic, care acopera intregul Pamant, si care chiar il depaseste. Este nemuritor in cerul pe care il umple pe trei sferturi, ultimul sfert fiind format din ansamblul creaturilor muritoare. Are mii de coapse, mii de picioare, mii de ochi, mii de capete si mii de fete.
Din Purusa apare creatia individuala: oamenii si elementele naturii sunt parti ale trupului sau. Gura sa devine grupul brahmanilor, bratele devin nobilii, coapsele devin mestesugarii, iar ochiul sau devine Soarele. Purusa este spiritualitatea mereu pura. Este neprecizat si imprecizabil. Este unic, imuabil si incomensurabil. El este Universul, penetreaza si sustine toate fiintele vii, pune in miscare procesul evolutiv al lumii.
Sotia sa Prakriti reprezinta forta ascetului, seva plantelor, curajul razboinicului si violenta furtunilor. Purusa nu cunoaste fericirea, nici forta de a actiona, cauza materiala. El nu ia parte nici la bucurii, nici la dorinte, suferinte sau sentimente. Purusa este asimilat cu Brahma, zeul cu 4 capete, ordonatorul lumii.
Sus In jos
roxiroxgirl
Senior
Senior
avatar

Mesaje : 2424

MesajSubiect: Re: Hinduismul   16/12/2010, 17:40

eul Rudra

Rudra reprezinta unul dintre numerosii zei aflati in panteonul indian. El este zeul mortii si al furtunii , avand in acelasi timp o fire deosebit de distrugatoare care cauzeaza nenorociri in randul oamenilor. Rudra este un zeu vedic. Printre divinitatile binefacatoare precum Mithra, Varuna, Indra, el este distrugatorul si colericul, adesea detinand rolul unui demon. Conform legendelor, Rudra s-a nascut dintr-un incest al lui Usas cu fratii sai.
Este reprezentat cu parul impletit, pantecele negru si spinarea rosie, invesmantat in piei de animale salbatice si poarta un arc cu sageti. Este casatorit cu Rudrani, iar cei doi se unesc printr-o lunga imbratisare. Rudra este vanator si stapan al fiarelor padurii. Acesta nu are legaturi cu lumea civilizata, fiind aspru si grosolan. Talharii si
hotii sunt tovarasii sai, fiind patronul tuturor celor care ucid, indiferent daca o fac din nevoie sau din placere. Zeul este un mare distrugator, semanand molima si moartea. Ataca oamenii si fiarele, manevreaza otravurile si fulgerul si raspandeste teroare in jurul sau.
Rudra este un zeu foarte venerat, dar si temut de supusii sai. Acest lucru este atestat de numeroase scrieri care dateaza din timpuri stravechi. Una din aceste scrieri este celebra Veda in care se gaseste urmatorul fragment care simbolizeaza o invocatie catre marele zau: Gratie remediilor pe care tu le-ai dat, o , Rudra, foarte sanatoase, voi putea trai o suta de ierni. Alunga departe de noi dusmania, asvarle mai departe suferinta, goneste molimile in cele patru zari! Unde e, o, Rudra, mana ta mangaietoare, pomada si balsam, cea care indeparteaza nenorocirile divine! Priveste-ma cu indulgenta, o, Taurule! Picioare robuste, forme nenumarate, oachesul redutabil s-a impodobit cu aur stralucitor. De Rudra, stapan al intinsei lumi, firea lui Asura nu s-ar putea desprinde
El este cel la care apeleaza zeii pentru treburile lor murdare. Rudra este un element marginal. Iubeste tot ce nu este firesc, pe toti cei care traiesc altfel decat majoritatea si care lupta impotriva ei. Este o forta divina, salbatica, neimblanzita si periculoasa. Prin urmare este un zeu temut, implorat pentru a i se obtine favorurile si protectia.
Mai tarziu, in hinduism, va disparea aproape total in favoarea lui Siva, un nou-venit care ii preia trasaturile de distrugator si de subversiv, pastrandu-si insa caracterul binevoitor. Rudra si Siva sunt de fapt unul si acelasi zeu.
De cele mai multe ori numele sau se foloseste la plural, rudrele simbolizand lastare ale zeului, niste reprezentanti ai sai care au ca singura menire aceea de a teroriza lumea. Fiind un zeu ubicuu, prin rudre se manifesta caracterul zeului care seamana in lume crimele, otravurile, bolile si catastrofele.
Zeul Indra

Razboinic exemplar, Indra este unul din principalii zei ai epocii vedice, personificare a exuberantei vietii. Conform mitologiei Indiei, el reprezinta zeul ploii, fiind chiar suveran al zeilor. Este probabil unul dintre cei mai atleti si mai puternici zei indieni, fiind un fel de omolog al lui Apolo, zeul grec al artelor si al luminii. Cei doi sunt la fel de frumosi, la fel de puternici, de admirati si de virili. Este un veritabil atlet, avand ceafa puternica, maxilarul de aur si barba deasa.
Trupul sau este foarte puternic, iar bratele musculoase si mainile mari sunt ilustrative pentru forta sa. Zeul Indra este foarte venerat si ca zeu al fertilitatii. Este adesea reprezentat avand mii de testicule. Pe langa acest simbol al virilitatii sale se mai numara si gatul lung, aidoma unei al
bii de fluviu. Are o pofta de mancare imensa si o
insatioasa sete de Soma.
Indra este un tanar violent si curajos, cu inteligenta si intelepciunea unui om matur. Este un senoir generos si un om de actiune. Carul sau in intregime din aur este tras de doi cai, iar ghioaga sa este batuta in mii de tinte.
Fiind binecuvantat cu toate aceste calitati, din lista insusirilor sale nu putea sa lipseasca si vitejia si eroismul. Legendele il caracterizeaza astfel drept cel mai viteaz dintre luptatori .
Este un zeu iubit mult de supusii sai datorita faptului ca este un zeu bun care a darui oamenilor animalele atat de necesare, fiind creatorul bivolului si calului si cel care da lapte vacii. Zeul lupta impotriva dusmanilor celor care ii sunt credinciosi. Il doboara pe rebelul Pipru si ii distruge fortificatiile, il arunca pe Cambara din varful muntelui si alunga banda talharului Varcin. Lupta impotriva banditilor, a colericilor, a avarilor si a vrajitoarelor. In luptele sale este insotit de maruti- tineri, frumosi si invesmantati in aur. Acestia ii canta neincetat laude, il intaresc si-l inconjoara in timpul sacrificiilor.
Fiind si zeu al virilitatii, el asigura fecundarea animalelor, dar si a femeilor pamantene cu care are numeroase aventuri.
Conform legendelor, Indra este eroul car a scapat lumea de haosul pe care il crease aparitia lui Vrtra. Acesta era un demon care avea forma unui sarpe de dimensiuni imense, simbol al dezordinii universale. El era cel care teroriza si omora oamenii, cel care oprise toate apele din cer si din pamant. In cele din urma, vrtra este invins si ucis de Indra care ii infige in ceafa o ghioaga, eliberand astfel toate apele in mare si scotand lumea din haos.
Desi la inceput este cel mai important zeu din panteonul vedic, mai tarziu, in cadrul religiei hinduiste, importanta sa va scadea in favoarea lui Visnu si a lui Siva. Din lider al zeilor, devine un simplu supus al lui Visnu, cunoaste teama si dorinta si poate inceteaza chiar sa devina nemuritor fiindca unii brahmani si eroi sunt mult mai importanti decat el.
Sus In jos
roxiroxgirl
Senior
Senior
avatar

Mesaje : 2424

MesajSubiect: Re: Hinduismul   16/12/2010, 17:41

Zeul Agni

Conform mitologiei Indiei, Agni reprezinta zeul focului si focul destinat sacrificiilor. Simbolizand in acelasi timp si Soarele si Fulgerul, Agni nu este o divinitate oarecare printre altele deoarece este mediatorul intre toti ceilalti zei, iar pentru oameni este ordonatorul ritualurilor, focul sacrificiilor. El este cel care apartine tuturor oamenilor, fiind numit Ogni la slavi, Ugnis la lituanieni si Atar la iranieni.
Agni este focul in toate formele sale: in cer este Soarele unde apare in toata splendoarea sa, in paduri unde izbucneste, in camine unde incalzeste atmosfera. De asemenea se manifesta si in fierbanteala maniei si in cea a digestiei. Orice flacara este Agni. Agni orbeste cu stralucirea sa si lumineaza tot ce-l inconjoara.
Fiind zeul focului si avand Soarele ca simbol
, el daruieste lumina tuturor, incalzind si binecuvantand cu razele sale. Este foarte batran, originile sale pierzandu-se in negura vremurilor si totodata este tanar fiindca are vigoarea si forta tineretii. Este zeul care nu imbatraneste, focul nascandu-se din foc. Flacarile formeaza podoaba sa capilara, iar aurul acopera maxilarul sau. Este nemuritor, invincibil si dominator. Este un intelept, dotat cu o inteligenta deosebita si cu clarviziune, fiind inspirat, atotstiutor si prudent. El suscita gandurile oamneilor si ii indreapta spre bine.
De-a lungul a mii de ani, cei care l-au slavit pe zeul Agni au aratat iubirea fata de acesta in nenumarate feluri. Fie ca au compus imnuri, fie ca i-au ridicat statui sau au realizat multe picturi, prezenta zeului in inimile indienilor este certa. Printre aceste scrieri se numara celebrele Vede, regasindu-se aici un imn dedicat merelui zeu: Il invoc astfel pe Agni in calitatea mea de insarcinat al cultului, zeu al sacrificiului, oficiant, cel care ofera adevaratele comori. Agni este demn de a fi invocat de profetii antici ca si de cei de acum: sa convoace zeii aici! Gratie lui Agni, cel ce aduca sacrificiul sa se bucure de bogatii si de belsug zi de zi, bogatii si belsug onorabile, insotite de oameni de seama!
Agni este reprezentat sub forma umana, dar cu trei capete barboase. Tine intr-o mana un rozariu, iar in cealalta un vas. Adesea este calare pe un berbec numit Vahana. Relatia sa cu apele este una stransa, plantele
ce sa nasc din apa fiind salasul sau.
Este numit taurul apelor deoarece multumita lui ele sunt fecunde. Ofranada rezervata lui este tapul, simbol al fortei si a virilitatii. Din timpuri imemorabile, in fiecare dimineata si seara, hindusii indeplinesc ritualul focului sacrifical, in care este varsat in foc unt limpezit, pentru a-l mentine viu, in timp ce sunt rostite rugaciunile corespunzatoare.
Zeita Aditi

Aditi reprezinta zeita creatoare conform mitologiei Indiei. Ea este zeita-mama a oamenilor, dar si a zeilor. Este slavita si ca fauritoare a tuturor plantelor si animalelor, ca mama a tuturor fiintelor. Este o creatura fabuloasa ce nu poate fi inclusa in nicio categorie. Aditi este cea nelegata, cea libera. Este o zeita primordiala, atributele sale fiind nedeterminate, astfel incat lasa loc unui fel de panteism. In timp ce fiii ei, zeii suverani, detin o functie in societatea divina sau in Univers, Aditi este totul: este suma, inceputul, sfarsitul si in acelasi timp contrariile.
Fiind mama prin excelenta, este cea care a creat zeii. Initial, aceasta a dat nastere unor serpi care, dupa ce si-au lepadat pielea
, s-au transformat in zei si astfel au dobandit nemurirea. Printre fii zeitei A
diti se numara zeii Mithra - garantul intelegerilor, Varuna – organizatorul lumii, Aryaman - protectorul arienilor, dar si Bhaga, cel care distribuie bunurile.
Exista numeroase scrieri in care zeita Aditi este slavita, texte care reliefeaza latura ei supra-divina, latura sa de fiinta primordiala carepune in miscare procesul evolutiv al lumii. Printre aceste scrieri se afla mult faimoasele Vede in care se regasesc urmatoarele fragmente care fac referire la Aditi:
Aditi este cerul, Aditi este atmosfara. Aditi este mama, este tatal si fiul. Aditi este ansamblul zeilor, al celor cinci rase. Aditi este ccea ce s-a nascut. Aditi este ceea ce trebuie sa se nasca.
zeita este de multe ori reprezentata fie dand nastere, fie ca insasi imaginea Rotii Samsarei, reprezentare a ciclitatii eterne - nastere, moarte si renastere.
Aditi reprezinta divinitatea nediferentiata, vastitatea, expansiunea, libertatea. In cadrul sacrificiilor, ea nu este tratata la fel ca restul zeilor fiindca este exterioara lumii divine. Ea primeste cea dintai si cea din urma ofranda. Aditi este zeita care permite dezvoltarea, ea elibereaza de orice constrangeri, ea face sa dispara orice urma de pacat, de impuritate, de suferinta, de boala.
Printre supusii care o iubesc si o venereaza cel mai mult se numara femeile, in special cele insarcinate care poarta mereu la gat amuleta pe care zeita Aditi o purta de fiecare data cand dorea sa aiba un copil.
Adoptata de traditia budista, a fost integrata in legenda. Astfel, ea il sustine pe Buddha si ineaca ostile lui Mara, ispititorul, care vrea sa-l distraga din meditatie si sa-l impiedice astfel sa ajunga la iluminare.
In Thailanda, Uniunea Myanmar, Laos si Cambogia este reprezentata sub infatisarea unei tinere femei care-si rasuceste parul cu mainile. Din parul ei izvoraste fluviul, sursa tuturor bogatiilor. In aceste tari este numita Dharani sau Brah Dharni.
Sus In jos
roxiroxgirl
Senior
Senior
avatar

Mesaje : 2424

MesajSubiect: Re: Hinduismul   16/12/2010, 17:42

Zeul Shiva

Consoartă: Shakti, Parvati, Kali

Mijloc de deplasare: Nandi (taur)

Armă : Trident (Trishul)

Shiva este un zeu important hindus, distrugătorul şi cel care transformă din cadrul trinităţii. Shiva este perceput ca fiinţa supremă. Este considerat a fi întruchiparea uneia dintre cele cinci forme principale ale lui Dumnezeu.

Simboluri:

Al treilea ochi: Shiva este adesea reprezentat cu un al treilea ochi, cu care a ars dorinţa (Kāma) până la cenuşă.

Semi-luna: Shiva poartă pe cap semi-luna. Originea acestei asocieri îşi are rădăcinile în identificarea lunii cu Soma.

Cenuşa: Shiva îşi acoperea trupul cu cenuşă (bhasma). Unele forme ale lui Shiva sunt asociate cu vechi tradiţii indiene legate de ascetismul în zona în care erau incinerate trupurile.

Părul creţ: stilul distinctiv de aranjare a părului lui Shiva este notat prin epitetele Jaṭin, “cel cu părul creţ” şi Kapardin, “având păr creţ”. O kaparda este un tip de scoică, iar aici se referă la o împletitură a părului în formă de scoică sau în sens larg, păr dezordonat sau creţ.

Gâtul albastru: epitetul Nīlakaṇtha se referă la povestea în care Shiva a băut otrava adunată în oceanul lumii.

Ganga cea sacră: fluviul Gange curge din părul lui Shiva. Se spune că râul Gange şi-ar fi stabilit sălaşul în părul său.

Pielea de tigru: este adesea reprezentat şezând pe o piele de tigru, o onoare rezervată doar celor mai împliniţi asceţi hinduşi, cei numiţi Brahmarishi.

Şerpii: Shiva este deseori imaginat înconjurat de şerpi.

Tridentul: arma lui Shiva este tridentul.

Toba: o mică tobă în forma unei clepsidre este cunoscută sub numele de damaru. Aceasta este una dintre simbolurile lui Shiva în faimoasa ipostază ca Nataraja (regele dansului). O mudra (poziţie a mâinii) specifică, numită ḍamaru-hasta, este folosită pentru a ţine toba.

Nandī: este numele taurului care serveşte drept mijloc de deplasare. Asocierea sa cu animalele se reflectă în numele Pashupati, tradus ca “stăpânul animalelor”.

Gaṇa: Gaṇas sunt servitorii lui Shiva şi trăiesc pe muntele Kailash. Deseori se face referire la ei fiind gazde fantomatice, din cauza naturii lor. În general pozitive, sunt adeseori invocate pentru a interveni ca intermediari între zeu şi credincios. Ganesha a fost ales ca şi conducător de către Shiva, de aici titulatura lui Ganesha de gaṇa-pati, “stăpânul gazdelor fantomatice – gaṇa”.

Muntele Kailāsh: acest munte din Himalaya este locuinţa zeului. În mitologia hindusă, muntele este asemănat cu o Linga, reprezentând centrul universului.

Varanasi: Varanasi (Benares) este considerat oraşul iubit de zeu şi este unul dintre cele mai sacre locuri de pelerinaj din India.

Maha Shivaratri

Maha Shivratri este un festival închinat lui Shiva, care se sărbătoreşte în fiecare an în a 13-a noapte sau a 14-a zi de lună nouă în luna lui Phalguna din calendarul hindus (aproximativ martie). Mahashivaratri marchează noaptea în care zeul a dansat “Tandava” şi se crede de asemenea că atunci s-a căsătorit cu Parvati. În această zi, credincioşii postesc şi oferă fructe, flori şi frunze de bael ca ofrandă la picioarele statuii ce simbolizează Shiva Linga.





Zeita Shakti

Consort: Shiva

Mijloc de deplasare: Leu sau Tigru (ca Durga)

Shakti este energia cosmică primordială şi reprezintă forţele dinamice care pun în mişcare întregul univers. Shakti este personificarea puterii creatoare divine feminine. Shakti nu este răspunzătoare doar pentru creaţie, ci este şi agentul tuturor schimbărilor. Shakti reprezintă no doar existenţa cosmică, ci şi eliberarea, cea mai importantă formă a ei fiind Kundalini Shakti, o forţă psiho-spirituală misterioasă. Shakti există în starea de svātantrya, dependenţă de nimeni, fiind interdependentă cu întreg universul. Shakti poate de asemenea să ia forma energiei active feminine Prakriti al lui Purusha (care poate fi Vishnu sau Shiva). Echivalentul feminin al lui Vishnu este Lakshmi, iar Parvati este echivalentul lui Shiva.

Zeita Parvati

Consort: Shiva

Mijloc de deplasare: Leu sau Tigru (ca Durga)

Arme: Trident, Scoică, Chakram (roată), Arbaletă, Lotus.

Parvati este o zeiţă hindusă. Ea este privită ca fiind reprezentarea zeiţei Shakti. Parvati este considerată de unele şcoli de Hinduism mama divină supremă. Parvati este nominal cea de-a doua soţie a lui Shiva, zeul distrugerii şi recreării. Parvati este mama zeilor Ganesha şi Skanda (Kartikeya). Ea este considerată şi fiica munţilor Himalaya. Atunci când apare lângă Shiva, ea apare cu două braţe, însă atunci când apare singură are patru braţe, călare pe un tigru sau leu. Considerată în general o zeiţă benignă, ea are şi aspecte înfricoşătoare precum Durga şi Kali.

Reprezentare

Când în compania lui Shiva, ea are un lotus albastru înflorit, este în poziţia abhaya mudra (gest al mâinii ce semnifică neînfricarea) şi îl are pe unul dintre copii pe genunchi. Zeiţa este de obicei reprezentată cu pielea deschisă la culoare şi fiind foarte frumoasă. Culoarea veşmintelor ei este de albul laptelui, culoarea iluminării şi cunoaşterii. Din moment ce albul este combinaţia tuturor culorilor, ea este înzestrată cu toate calităţile sau Gunas (Trigunatmika). Deoarece albul este de asemenea lipsa oricărei culori, acest lucru indică faptul că este lipsită de Gunas (Nirguna). Are trei ochi. Este deseori reprezentată având jatamukuta sau o coroană de păr creţ, precum Shiva. Are de asemenea o semi-lună prinsă în păr, ca Shiva. Poate purta un rozariu, o oglindă, un clopoţel şi ramuri de lămâi în fiecare din cele 4 mâini.

Mudrele ei sunt:

Kataka — fascinaţie şi încântare.

Hirana — antilopa, puterile naturii şi evazivul.

Tarjani — gest de ameninţare.

Chandrakal — luna, simbolul inteligenţei.

Kataka trebuie să fie executată de una dintre mâinile frontale deoarece se referă la atragerea credinciosului cât mai aproape de zeu. Tarjani trebuie executată cu mâna stângă ce simbolizează nesupunere şi e făcută de regulă cu mâna din spate. Dacă Parvati apare cu două mâini, atunci se poate renunţa la Tarjani şi Chandrakal, însă Hirana şi Kataka sunt semne distinctive.

Mijloc de deplasare:
Vehiculul lui Parvati este considerat a fi leul, în forma ei ca Durga. Cel mai probabil era o leoaică, din moment ce cultul zeiţei este aproape exclusiv feminin. În anumite aspecte, vehiculul ei este cel al lui Shiva, Nandi, taurul sacru.




Zeita Durga

Consort: Shiva

Mijloc de deplasare: Dawon (tigru sau leu)

Arme: Trishula (trident), Chakram, Iatagan, Şarpe, Scoică, Buzdugan, Arc, Sabie, Fulger, Lotus

Durga sau Maa Durga (Mama Durga) este o formă a Devi, zeiţa supremă cea radiantă, înfăţişată ca având zece braţe, călare pe un leu sau tigru, ţinând arme şi o floare de lotus, păstrând un zâmbet meditative şi practicând mudre (gesture simbolice). Întruchiparea forţei creatoare feminine (Shakti), Durga există într-o stare de svātantrya (independenţă faţă de univers şi orice/oricine altcineva, autonomie) şi o compasiune aprigă. Kali este considerată de către hinduşi un aspect al zeiţei Durga. Durga este de asemenea mama lui Ganesha şi Kartikeya. Este aşadar văzută ca fiind forma de temut a soţiei lui Shiva, Parvati. Durga manifestă curaj şi răbdare şi nu-şi pierde niciodată simţul umorului, nici chiar în timpul luptelor de proporţii epice.
Zeita Kali

Consort: Shiva

Mijloc de deplasare: Şacal

Armă: Sabie

Kali, cunoscută şi sub numele de Kalika, este zeiţa hindusă asociată cu energia eternă. Numele Kali vine din Kāla care înseamnă negru, timp, moarte, zeul morţii, Shiva. Din moment ce Shiva este denumit Kāla – timpul etern, Kālī, consoarta sa, are de asemenea semnificaţia de “Timp” sau “Moarte”. În consecinţă, Kali este considerată zeiţa timpului şi schimbării. Deşi uneori prezentată ca întunecată şi violentă, încarnările sale anterioare ca o figură a anihilării încă mai au influenţă. Kali este reprezentată ca şi consoarta Lordului Shiva, pe al cărui trup se vede aşezată. Ea este asociată cu multe dintre celelalte zeiţe hinduse precum Durga şi Parvati.

Iconografie

Kali este portretizată în principal sub două forme: forma populară cu 4 braţe şi forma Mahakali cu zece braţe. În ambele ipostaze, ea este descrisă ca fiind neagră la culoare însă este mai ales înfăţişată în culoarea albastră în arta populară indiană. Ochii îi sunt descrişi ca fiind roşii de intoxicaţie, furioşi, iar părul vâlvoi, mici dinţi veninoşi ieşindu-i din gură şi limba atârnând. Este adesea arătată goală sau purtând doar o fustă din braţe umane şi o ghirlandă de capete umane. Este acompaniată de şerpi şi un şacal stând pe un Shiva care pare mort, de obicei cu piciorul drept în faţă, simbolizând calea spre dreapta, în opoziţie cu mai infamă şi trangresivă cale stângă/ drum spre stânga. În ipostaza Mahakali cu zece braţe ea străluceşte ca o piatră albastră. Ea are 10 feţe, 10 picioare şi 3 ochi. Este împodobită cu ornamente pe toate membrele. Nu există nici o asociere cu Shiva.

Forma Mahakali
Kali este înfăţişată în forma Mahakali ca având zece capete, zece braţe şi zece picioare. Fiecare din cele zece mâini purtând un obiect care poate fi diferit, dar fiecare dintre acestea reprezintă puterea unuia dintre Devas sau zeităţi hinduse şi sunt adesea armele sau obiectele ritualice ale unuia dintre aceştia. Implicaţia este aceea că Mahakali subsumează puterile acelor zeităţi, fapt ce este în consonanţă cu interpretarea conform căreia Mahakali este acelaşi cu Brahman. Dacă nu este înfăţişată cu zece capete, ea apare cu un singur cap şi 10 braţe, semnificând acelaşi concept: puterile diferitelor zeităţi se manifestă doar prin harul ei.
zeita durga

Conform mitologiei indiene, Durga este sotia lui Siva, fiind personificarea fortei de actiune a acestuia, componenta feminina a zeului. Ea mai este supranumita si „ucigasa de bivoli”. Mai este numita marea Maya, impetuoasa, cea care tine in frau un taur, poarta o sulita si practica abstinenta.

Conform diverselor traditii, ea este numita Devi (Zeita), Mahadevi (Marea zeita), Kali (Cea Neagra), Uma (Linistea) sau Parvati (Sotia casta).

Durga este mama zeilor, forta dorintei, a actiunii, a cunoasterii. Ea daruieste yoga, ea este cea care ofera binecuvantarile, ea este viitorul, destinul si puterea mortii la finele lumii. Durga este o zeita redutabila, forta a pierzaniei si totodata a salvarii, luptatoare careia ii lac bataliile si sangele varsat.

Este totodata creatoarea si dis
trugatoarea lumii. Protectoare a triburilor, ea se hraneste cu carne cruda. Curtea sa este formata din yogini- spirite malefice care deoache, din vampiri si din spiritele celor care au avut o moarte violenta.

Prin prisma faptului ca este sotia marelui zeu Siva, aceasta isi capata statutul de zeita, dar si toate puterile sale magice. De aceea mai este numita si Pavati. Conform mitologiei indiene, Siva este focul creator, stapanul tenebrelor. Siva este si Yogesvara, printul ascetilor. Este reprezentat in postura meditative, acoperit de cenusa, cu parul impletit, rasucit in jurul capului. Alteori, Siva este descris ca un un ins hirsute, murdar si ratacitor.

In ciuda tuturor acestora, Pavati, numita si Sati sau Umase indragosteste in mod iremediabil de el. Cei doi isi unesc pentru totdeauna destinele. Zeul nu-i daruieste decat un copil prin mijloace naturale, pe Kumara. Ganesa- conducatorul ostirilor celeste si Skanda- a carui menire este distrugerea demonului Taraka, vin pe lume prin metode artificiale.

Ca si sot al lui Pavati, Siva este caracterizat ca un aventurier, inseland-o in repretate randuri pe nevasta sa, dar si ca un zeu lipsit de maniere si plin de capricii pe care sotia sa iubitoare este obligata sa i le suporte. Paradoxal, desi nu este interesat de uniunea sexuala, are multe amante.

Cand Mahisa, liderul demonilor, pune stapanire pe lume, toate energiile marilor zei se acumuleaza in Durga. Zeita ia tridentul lui Siva, discul lui Visnu si fulgerul lui Indra, incepand o lupta ce dureaza 9 nopti. Durga ucide bivolul sub chipul caruia se disimulase Mahisa.

Triburile Kolis si Carabas ii ofera sange si bauturi imbatatoare. Altii sacrifica in onoarea ei capre sau infaptuiesc sinuciderea ritualica.
Sus In jos
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Hinduismul   

Sus In jos
 
Hinduismul
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Indira :: India :: Religia hindusa-
Mergi direct la: