Indira



 
AcasaPortalCalendarGalerieFAQCautareMembriInregistrareConectare

Distribuiţi | 
 

 ISTORIA ASTROLOGIEI

In jos 
AutorMesaj
roxiroxgirl
Senior
Senior
avatar

Mesaje : 2424

MesajSubiect: ISTORIA ASTROLOGIEI   23/1/2011, 13:18

Astrologia dateaza inca de pe vremea cand regii si generalii antici aveau cate un astrolog personal, pe care il consultau ori de cate ori aveau nevoie de un sfat, pentru ca cei ce studiau miscarile stelele si planetelor se numarau printre cei mai mari intelepti oameni ai lumii antice. Cunosteau coordonarea in timp a anotimpurilor si puteau prevedea cum aveau sa fie recoltele. Puteau prezice momentul in care luna avea sa straluceasca sau sa ramana in umbra si cunosteau zilele in care se produceau eclipsele, informatii vitale pentru supravietuirea regelui si a poporului sau.

Popoarele primitive traiau in armonie cu fortele elemetare. Masurau timpul dupa mersul soarelui si miscarile ciclice ale corpurilor ceresti, iar constelatiile aveau o semnificatie adanca. Stonehenge, cladit prin 2100 i.Hr., dezvaluie o intelegere profunda a astronomiei si geometriei. Pozitionarea pietrelor demonstreaza faptul ca observatiile anticilor privind cerul erau precise. Iar pe la 2000 i.Hr., mesopotamienii stiau ca, atunci cand Venus li se arata privirilor, urma un timp de pace pe Pamant. Ingroapa adanc in memoria noastra inconstienta (sau in 'inconstientul colectiv', asa cum a descris-o Jung) se afla constientizarea legaturii noastre cu cosmosul. In decursul timpului, exercitiul astrologiei a evoluat in directia explicarii acestei relatii. Multe culturi antice au studiat stelele si au acumulat date astronomice. Observatiile si calculele remarcabile facute de egipteni, incasi, maiasi si azteci le-au permis acestora sa intocmeasca calendare complexe. Preotii astronomi babilonieni s-au adancit si mai mult in acest studiu, coreland examinarea atenta a semnelor si a augurilor de cautarea unui inteles explicit, ceea ce pana la urma a dus la transformarea tehnicilor lor intr-o stiinta a detectarii semnelor si auspiciilor. Primele calendare babiloniene erau zodiacuri, ce utilizau imagini ale animalelor totemice, reprezentand cele 12 diviziuni importante ale anului. Tot babilonienii au fost cei care au stabilit ca ziua si noaptea insumeaza 24 de ore, iar cercul are 360 de grade.

De la inceputul dinastiilor egiptene, cam prin 3200 i.Hr., a fost stabilita conexiunea dintre astrologie si astronomie - si relevanta lor pana in zilele noastre. Piramidele simbolizau maretia zeului faraon si serveau atat ca temple de sacrificiu si venerare, cat si ca turnuri de observatie pentru preotii astronomi. Religia, astrologia, astronomia si calendarul erau concepute mai curand intr-un ansamblu, decat ca discipline separate. Situarea Marii Piramide la Giseh s-a corelat cu anumite configuratii astronomice si, din cate se crede, in forma ei ar fi ascunse misterele universului. Templele egiptene, artele sacre si hieroglifele, toate acestea erau corelate numeric si astrologic, fiind expresii ale realitatii universale unificate. Cu cat legile cosmice puteau fi mai bine intelese si mai respectate, credeau egiptenii, cu atat avea sa fie civilizatia omeneasca mai unificata.

Grecii au fost cei care au sintetizat numeroasele religii si mitologii, elaborand o legatura solida intre cele sapte planete vizibile si marii zei ai Olimpului. Filosofii si invatatii greci, ca Pitagora, Platon si Ptolomeu au distilat si simplificat cosmologiile babiloniene, caldeene, indiene, si egiptene. Cel mai important astronom si astrolog al antichitatii a fost Ptolomeu. Modelul sau referitor la orbitele planetelor in jurul Pamantului a fost valabil inca o suta de ani dupa Nicolaus Copernic.

Filosofii medievali credeau ca trupul si sufletul omului, facute dupa chipul lui Dumnezeu, constituiau o imagine la scara mica a cosmosului. Ei au exprimat aceasta credinta in sintagma: ' Cum sunt cele de sus, asa sunt si cele de jos'. Ei credeau ca daca omul isi dedica toate energiile unui studiu profund asupra propriei naturi, va ajunge intr-un final la o intelegere deplina a universului. Transformarile dintr-unul ar fi reflectate de prefacerile din celalat. Pentru gandirea medievala, parea logic ca miscarea planetelor sa se oglindeasca in activitatile omenesti.

Pana acum 500 de ani, lumea credea ca Pamantul este centrul universului, motivul fiind destul de evident: Luna orbita in jurul Pamantului si nu exista nicio dovada ca Soarele nu facea acelasi lucru. Si planetele puteau fi vazute rotindu-se in jurul Pamantului, desi uneori pareau sa se intoarca in drumul lor pentru mai multe saptamani, daca nu chiar luni.

Nicolaus Copernic a fost cel care a propus modelul heliocentric, ce punea Soarele in centrul sistemului solar. A trebuit sa treaca un secol pentru a fi demonstrate empiric calculele matematice ale teoriei sale. Drept rezultat, astrologia a trebuit sa activeze clandestin ca sa scape de cenzura. Astronomul german Johannes Kepler (1571-1630) a dovedit in cele din urma teoria lui Copernic, marcand despartirea perspectivei astrologice, umaniste si mistice, de cea obiectiva, mecanica, a spiritului stiintific. Perfectionarea telescopului de refractie de catre Galileo (1564-1642) si elaborarea teoriilor de baza ale gravitatiei si mecanicii de catre Isaac Newton (1642-1727) au accentuat si mai mult aceasta diferenta.

William Lilly (1602-1681) a fost cel mai cunoscut astrolog englez al timpului sau. El a starnit chiar o mare agitatie cand a prezis marele incendiu al Londrei din 1666 atat de precis, incat a fost dat in judecata, fiind acuzat de complicitate. Inaintea lui, singura modalitatede trasare a miscarilor corpurilor ceresti se facea prin observatie directa. Lilly a avut un impact hotarator in curentul care transfera informatii astronomice in tabelele de calendar. Dupa aceasta, observarea miscarii corpurilor ceresti n-a mai fost practicata de catre astrologi.

Prapastia dintre misterele oculte ale astrologiei si stiinta astronomiei incepuse sa se largeasca. Spiritele stiintifice nu mai puteau da crezare faptului ca acele corpuri ceresti aflate la o mare distanta de Terra puteau sa aiba vreo relatie cu personalitatea omului. Astrologia a dormitat pana la infiintarea Societatii Teosofice a Doamnei Blavatsky (1831-1891). Fara sa fi fost astrolog, ea a readus astrologia in constiinta colectiva.

In prezent, exista mai multe motive pentru care astrologia isi reintra in drepturi. Acum i se recunoaste meritul de a fi un instrument eficace in intelegerea psihologiei umane. Multi psihologi, care s-au inspirat din opera lui Carl Jung (1875-1961), recunosc astrologiei functia de harta a psihicului. Jung s-a folosit de astrologie toata viata, considerand ca reprezenta insumarea tuturor cunostintelor psihologice ale antichitatii. El a recunoscut ca predispozitiile unei persoane sunt exprimate prin horoscop. Tot el a conceput teoria sincronicitatii, bazata pe credinta ca nimic nu se isca vreodata din nimic, desi s-ar putea sa para astfel.
Sus In jos
 
ISTORIA ASTROLOGIEI
Sus 
Pagina 1 din 1
 Subiecte similare
-
» ISTORIA APARITIEI STATULUI

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Indira :: Clubul Membrilor :: Horoscop-
Mergi direct la: